Doar 4 din 27 de state au transpus directiva la termen. Unde e restul Europei

Transpunere parțială: Belgia (doar sectorul public, cu variații regionale) și Polonia (doar transparența la recrutare). În lucru, cu proiecte sau consultări pe masă: Franța, Germania, Irlanda, Cehia, Danemarca, Austria, Țările de Jos, Grecia (care avea să voteze legea chiar pe 2 iulie, devenind a cincea transpunere) — și România, cu L445/2026 în procedură de urgență la Senat. Nici măcar procesul formal nu începuse în Spania, Portugalia, Croația, Ungaria și Luxemburg, iar Suedia amânase fără calendar.

Întârzierea generalizată nu schimbă direcția: obligațiile și calendarul raportării sunt fixate de Directivă, iar statele trebuie să le preia în legislația națională. Comisia poate deschide proceduri de infringement și, în final, poate sesiza Curtea de Justiție împotriva statelor care nu transpun — o presiune care, istoric, accelerează adoptarea.

Grupurile multinaționale nu așteaptă fiecare parlament în parte: politicile de transparență se aliniază la nivel de grup, pe cerințele Directivei — iar filialele din România le primesc pe acest canal înainte ca legea română să fie votată.

Grecia a adoptat Legea nr. 5316/2026 (FEK A' 105/6.07.2026), cu majoritatea obligațiilor aplicabile din 1 noiembrie 2026, iar Estonia a transpus parțial (în vigoare din 13 iulie 2026). Între timp, Spania și Portugalia au publicat proiecte (august 2026), Franța și-a amendat proiectul pe 10 septembrie, înainte de transmiterea în Parlament, iar Ungaria a trecut la etapele inițiale.

Comisia nu a trimis, până la 25 septembrie 2026, scrisori de punere în întârziere pentru Directiva (UE) 2023/970 — nici în pachetul de necomunicare din 15 iulie (INF/26/1380), nici în cel din 25 septembrie (INF/26/1834). Pe 15 iulie a trimis însă scrisori către 22 de state, inclusiv România, pentru netranspunerea Directivelor (UE) 2024/1499 și 2024/1500 privind organismele de egalitate.